| RESUMEBLOGMUSIC |
| Puzzle In My Dreams |
| Tuesday, 18 July 2006 01:43 |
|
Deschid ochii. Un candelabru. Se aude un ronţăit timid. Iepurele meu mare si alb manancă un şlap. Stai puţin. Eu nu am iepure alb. Trebuie că visez. Închid ochii. Nu mai am timp. Ana Lesko. Deschid ochii. Ea dansează. Iepurele s-a apucat de celălalt şlap. Cine e ea? Stai puţin, parcă o ştiu de undeva. Da, evident; cum de nu mi-am dat seama? Am cunoscut-o la Revelionul din 1629. Şi totuşi, unde sunt şi de ce? Încerc să schimb 2 vorbe cu ea, dar muzica e prea tare. Mi s-a făcut foame tot uitându-mă la iepurele pofticios. Cobor în bucătărie şi mă uit pe geam. Garaje. Eu sigur nu locuiesc aici. Poate ea. Deschid frigiderul. Ieri am luat un Santal de pere. E aici. Ce caută în frigiderul ăsta? Iau 2 ouă şi le pun la fiert. Umplu cu licoarea de pere un pahar de la promoţia Coca-Cola. Ana Lesko se repetă obsesiv. Începe să îmi placă. Vine şi ea. O întreb dacă suntem la ea acasă. Nu. De ce nu mai e nimeni cu noi? Au plecat demult. Bine, şi iepurele de unde a apărut? Cadou de Paşti. A cam crescut de atunci. Până se fierb ouăle, ies până în curte să culeg nişte iarbă pentru ghemotocul mare, alb şi pufos. După ce îi satisfac parţial apetitul animalului păros, mă întind în pat până face ea duş. Aud cum bate inima mea... De candelabru atârnă un paianjen negru. A fost pus intenţionat acolo, să nu ajungă rozătorul la el. Mă gândesc că s-ar putea să îi placă, aşa că târâi jucăria pe jos până se prinde şi el că paianjenul ăsta sare mult prea sus ca să fie real. Când termină îmbăierea, îmi zice că trebuie să meargă la un vecin. Bun şi eu ce fac? Îmi lasă cheile. Rămân singur. Măcar dacă aş şti a cui e casa. Nu contează. Întotdeauna am fost prea curios. Mă pun să mănânc în timp ce Bugs se uşurează liniştit lângă frigider. Ce probleme are el? Mai sunt doar 10 zile şi voi fi şi eu lipsit de griji. Până atunci pot să simt măcar pentru o clipă libertatea. Gata. Revin. Care sunt şansele să rămân într-o casă goală care nu ştiu a cui e şi să le mai şi mănânc mâncarea, pe deasupra? De ce au încredere aşa mare în mine? Cică sunt tolerabil, orice ar însemna asta. Deschid ochii. Mă uit la ceas: 14:30. E cazul să plec, că mai am de scris, iar deseară e ziua lui Anca. Artiştii ăştia... |
| Related Articles | |
|
|